Sper să nu se supere redactorul șef că dau cu paste-ul:

“VB: Mi-ai spus că au fost concediaţi oameni pentru că n-au vrut să stea peste program. Au existat şi alte tipuri de concedieri care să ţi se pară nedrepte?

AE: Da. Ultimul caz la care am asistat s-a petrecut acum două săptămâni, când a venit la noi în inspecţie patronul eMAG, Iulian Stanciu. L-a văzut pe un băiat de la „Recepţie marfă” că stătea degeaba în momentul respectiv şi i-a spus celui mai important lider de echipă de la noi: „Uite, mă, dacă e să-l vezi că stă, dă-l afară. Uite-l pe-ăla! Dă-l afară!”. Şi după câteva ore a fost o şedinţă – fără Iulian Stanciu, care plecase –, iar directorul depozitului l-a dat afară pe colegul meu, că aşa i se spusese.

VB: Dar el de ce stătea degeaba?

AE: Pentru că aştepta o maşină să vină la rampă.”

Continuarea aici.

MADS creative thinking courses: Too many awards, Eurobest

MADS creative thinking courses: Too many awards, Cannes Lion

Advertising School: MADS, Moscow, Russia
Creative Directors: Maxim Ponomarev, Arina Avdeeva, Denis Eliseev, Alexander Zavatskiy
Art Director / Copywriter: Diana Kim
Photographer: Anastasia Markelova
Published: December 2011

Advertising Agency: AKQA, USA

Advertising Agency: DDB, New York, USA
Chief Creative Officer: Matt Eastwood
Creative Director: Menno Kluin
Copywriters: Aron Fried, Mike Sullivan, Rodrigo de Castro
Art Directors: Carlos Wigle, Joao Unzer
Designer: Juan Carlos Pagan
Illustrator: Rami Niemi
Music: DJ Rogo
Producer: Walter Brindak
Art Buyers: Carol Brandwein, Jane Piampiano

Advertising Agency: Publicis Conceil, France
Creative Head: Olivier Altmann
Creative Director: Olivier Altmann
Art Director: Philippe Breton
Copywriter: Alain Saulnier

Muhaha :)) Still not as bad as GameStop

Advertising Agency: Hub Strategy, USA
Creative Director: DJ O’Neil
Copywriters: Jeff Feng, DJ O’Neil
Camera / Sound: Peter Smith
Production Company: Hub Strategy
Editor/Post Production: Pete Fleming
Producers: Jeremy Cook, Meghan Raab
Stunt Coordinator: Luke Kearney

Răspunsul simplu ar fi ”oamenii share-uiesc pentru a se simți bine.” În mod natural, vrem să dezvoltăm puțin topicul, iar pentru asta va trebui să apelăm la psihologie.

Newsfeed-ul Facebook-ului (sa nu-i supăr pe hipsterii prin a căror vine curge + de la Google) este mereu plin de aplicații tâmpe, mesaje de susținere a unor cauze reale sau pușcate și fotografii înduioșătoare. De ce simțim nevoia să împărtășim unele chestii sau să le povestim altora ce ni se intâmplă? According to Wikipedia și Ierarhia necesităților lui Maslow, există o ierarhizare a lucrurilor care ne fac să ne simțim bine:

Ne-am uitat la cinci indici ierarhizați în funcție de importanța acordată de către individ, atât în ceea ce-l privește pe el însuși cât și în ceea ce el crede că îi privește pentru alții. Nevoile fiziologice sunt cele mai de bază necesități și eu aș zice că au devenit, în societatea modernă, un reflex mai mult decât un obiectiv (să fim sinceri, majoritatea dintre orășeni nu mai vânează sau pescuiesc pentru a supraviețui). Cu cât stăpânim mai bine nivelele putem urca înspre vârful piramidei. Acolo găsim deja concepte idealiste precum creativitate, moralitate, acceptarea realității etc.

În funcție de personalitate și comportament, fiecare ne regăsim undeva printre nivelele de mai sus. De reținut pentru advertiseri este faptul că aproape toată lumea, de la hipsteri până la altruiști, tinde către cele două nivele superioare ale piramidei.

Ce share-uiesc oamenii?

Un răspuns mai simplu decât ăsta nu vei găsi nicăieri: Tot ce are o valență emoțională pozitivă. Cu cât o poveste este mai încărcată emoțional și lovește mai greu direct în vârful capului, cu atât este ”mai virală”. Există o vorbă a jurnaliștilor de pretutindeni care mă va susține: “If it bleeds, it leads” :)

Happy hunting!

Replica “criminală” a răposatului va fi vândută începând cu luna februarie 2012 și va costa nici mai mult nici mai puțin de 96 USD, relatează producătorii, InIcons.